In ultimii ani, cluburile profesioniste de fotbal, indiferent de nivelul competitional la care se afla, recurg la solutia amenajarii unor terenuri din gazon artificial pentru antrenamentele echipei.
Acest nou trend in materie de terenuri de pregatire se regaseste in principal in tarile in care clima nu este foarte prietenoasa si unde au loc caderi masive de precipitatii, iar iarna persisa in majoritatatea lunilor anului. Ne referim in acest caz la tarile din estul Europei, tarile Baltice, tarile din Peninsula Scandinava dar si tari din Europa de Vest.
De exemplu, in Finlanda si in Insulele Feroe, majoritatea meciurilor din campionatul intern se joaca pe suprafete sintetice? De ce au fost acestea preferate in dana celor naturale?
Datorita rezistentei la temperaturile scazute, a rezistentei la inghet, posbilitatea de accidentare a jucatorilor este extrem de scazuta, si chiar si in conditii climaterice dificile, calitatea terenului asigura o circulatie buna a mingii, traiectoria ei nefiind influentata de starea gazonului.
In Rusia, de asemenea, se apeleaza din ce in ce mai mult la aceasta solutie, chiar daca unii dintre noi am fi auzit ca anumit cluburi de fotbal din aceasta tara au bugete extrem de mari, iar intretinerea unui gazon ntural n-ar eprezenta o problema pentru ei. Poate ca ratiunile pentru care au recurs la disputarea antrenamentelor si a meciurilor pe astfel de terenuri au legatura cu latura sportiva, calitatile gazonului artificial, chiar si in conditii de iarna, permitand fotbalistilor sa-si puna in valoare clitatile, nefiind incomodati de starea terenului influentata de vremea rea.
Asadar, gazonul artificial este un element extrem de ajutator in pregatirea cluburilor de forbal din tarile in care clima nu este la fel de blanda precum tarile din Europa de Vest sau din Sud. Calitatile sale ii asigura rezistenta la conditii meteorologice grele si astfel ajuta sportivii sa-si puna in valoare calitatile.
