Vapoarele din oțel plutesc fiindcă forma corpului lor deplasează apă pentru ca aceasta să le susțină greutatea. O bucată compactă de oțel se scufundă, dar un corp de navă este larg și conține spații pline cu aer. Când intră în apă, nava împinge apa din loc. Apa exercită asupra ei o forță orientată în sus, numită forță arhimedică.
Plutirea se stabilește atunci când forța aceasta ajunge egală cu greutatea navei și a încărcăturii. Dacă se adaugă marfă, nava coboară și deplasează mai multă apă. Astfel crește forța care o susține. Există însă o limită a încărcării, fiindcă o navă prea scufundată pierde din spațiul necesar pentru a face față valurilor de pe mare.
Oțelul rămâne mai dens decât apa. Ceea ce contează este ansamblul format din oțel, aerul din interior și volumul exterior al navei. De aceea, un vas din metal făcut dintr-o folie poate pluti, deși aceeași folie strânsă într-o bilă se poate scufunda.
Plutirea nu garantează și stabilitatea. Forma navei, distribuția încărcăturii și spațiile etanșe o ajută să stea dreaptă și să reziste dacă apare o avarie. Aceste detalii explică de ce proiectarea unei nave implică mai mult decât alegerea unui material care poate sta la suprafața apei.
Apa împinge nava în sus
Când un obiect este introdus în apă, ocupă locul unei anumite cantități de apă. Presiunea apei acționează asupra lui din toate direcțiile, dar este mai mare în partea de jos, unde adâncimea este mai mare. Rezultatul este o forță orientată în sus. Aceasta este forța care poate susține un vapor.
Principiul lui Arhimede spune că forța arhimedică este egală cu greutatea apei deplasate. Dacă nava apasă în jos cu o anumită greutate, trebuie să deplaseze suficientă apă încât forța rezultată să o poată susține. Când cele două forțe se echilibrează, nava plutește la o anumită adâncime.
Imaginează-ți o navă fără încărcătură. O parte din corpul ei intră în apă, iar restul rămâne deasupra. După ce sunt adăugate containere, greutatea totală crește. Nava coboară până când porțiunea scufundată deplasează o cantitate mai mare de apă, suficientă pentru noua greutate.
Apa nu trebuie să fie mai grea decât tot vaporul într-un anumit loc de sub el. Contează cantitatea totală pe care corpul scufundat o deplasează. De aceea, o navă enormă poate pluti, în timp ce o mică bucată de oțel compact cade la fund.
De ce forma corpului contează mai mult decât materialul
Oțelul compact este mult mai dens decât apa. Dacă arunci în apă o bilă de oțel, volumul ei este prea mic pentru a deplasa suficientă apă ca să își susțină greutatea. Un vapor folosește însă oțelul pentru a forma un corp mare, cu interior care nu este umplut în întregime cu metal.
Aerul din interior ocupă spațiu fără să adauge multă greutate. Astfel, nava poate deplasa un volum mare de apă în raport cu masa ei totală. Se poate spune că densitatea medie a ansamblului format din corp și spațiile interioare este suficient de mică pentru ca nava să plutească. Aerul nu o ridică singur, așa cum ar face un balon umplut cu heliu.
Poți vedea efectul cu o bucată de folie de aluminiu. Modeleaz-o ca pe o bărcuță cu margini ridicate și pune-o cu grijă pe apă. Forma îi permite să deplaseze apă pe o suprafață mai mare și să țină aer în interior. Dacă o strângi într-o bilă și o apeși sub apă, comportamentul ei se poate schimba.
Forma este aleasă și pentru alte nevoi. Un vapor trebuie să înainteze, să poarte încărcătură și să rămână stabil pe valuri. Un corp foarte lat poate susține multă greutate, dar întâmpină rezistență la înaintare. Constructorii caută un echilibru între capacitatea de încărcare, stabilitate și deplasarea eficientă.
Ce se întâmplă când nava este încărcată
Fiecare tonă adăugată face ca nava să stea mai adânc în apă. Distanța dintre suprafața apei și o parte importantă a punții scade. Această rezervă contează când vremea se înrăutățește și valurile ajung pe corpul navei. De aceea, încărcarea nu poate continua doar pentru că vaporul încă plutește.
Pe multe nave există marcaje de încărcare pe corp. Ele ajută la verificarea adâncimii până la care poate coborî nava în condițiile prevăzute. Limitele țin de flotabilitate, stabilitate și rezistența construcției. O navă supraîncărcată are mai puțină marjă de siguranță chiar dacă nu se scufundă imediat.
Contează și felul în care este distribuită marfa. Dacă încărcătura este pusă mult într-o parte sau prea sus, vaporul se poate înclina și poate deveni mai puțin stabil. Pentru a regla poziția și comportamentul navei se poate folosi balast, inclusiv apă ținută în rezervoare speciale. Adăugarea balastului crește greutatea, dar plasarea lui potrivită poate ajuta la stabilitate.
Apa de mare este mai densă decât apa dulce. Pentru a susține aceeași greutate, vaporul trebuie să deplaseze un volum puțin mai mare de apă dulce. Prin urmare, aceeași navă va sta ceva mai adânc într-un fluviu decât în mare, dacă încărcătura rămâne neschimbată.
Cum rămâne vaporul stabil și când se poate scufunda
A pluti și a rămâne drept sunt lucruri diferite. O navă poate avea suficientă forță arhimedică, dar să se încline dacă greutățile sunt distribuite nepotrivit. Forma corpului și poziția încărcăturii influențează felul în care reacționează când valurile o împing într-o parte. Proiectarea și exploatarea navei trebuie să țină cont de ambele cerințe.
Spațiile etanșe oferă o altă măsură de protecție. Dacă apare o spărtură, pereții dintre compartimente pot limita cantitatea de apă care intră în interior. Nava devine mai grea și pierde o parte din volumul care o ajuta să plutească, dar poate rămâne la suprafață dacă avaria este limitată. Rezultatul depinde de locul și întinderea deteriorării.
Dacă apa umple prea multe spații, greutatea crește și nava se scufundă mai adânc. În același timp, apa care se mișcă în interior poate afecta stabilitatea. Dacă forța arhimedică disponibilă nu mai poate susține nava sau aceasta își pierde stabilitatea, se poate scufunda ori răsturna.
Explicația plutirii nu stă într-o proprietate specială a oțelului. Corpul navei împinge apa din loc până când aceasta îi susține greutatea. Forma, încărcarea și etanșeitatea păstrează acest echilibru în condițiile pentru care vaporul a fost construit.


